Skip to main content
Logo Editie Speciala

Tradiții de Ziua Crucii. Ce înseamnă dacă primul om întâlnit dimineața este un copil

Dimineața de 14 septembrie, ziua Înălțării Sfintei Cruci, era urmărită cu atenție în satul românesc, bătrânii crezând că primele semne ale acestei zile arată cum va decurge toamna și iarna care vin. Cel mai cunoscut semn ține de prima persoană întâlnită la ieșirea din casă, iar dacă aceea era un copil, prevestirea era considerată dintre cele mai bune.

Credința în „întâlnirea cea dintâi” nu este specifică doar Zilei Crucii, apărând și la Anul Nou, la Bobotează sau înaintea unui drum important. Logica populară era simplă: prima ființă ieșită în cale dădea tonul zilei, iar Ziua Crucii, fiind socotită hotar între anotimpuri, avea o greutate în plus.

Semnul se citea la prima ieșire din curte, dimineața, de regulă pe drumul către biserică, necontând cine te întâlnea pe tine, ci pe cine întâlneai tu. Dacă prima persoană întâlnită era un copil, se spunea că anul care urmează aduce spor și sănătate în casă.

Motivul ține de simbolistica vârstei, copilul fiind asociat cu începutul, cu creșterea și cu ceea ce urmează. În unele zone, gospodarul îi dădea copilului o nucă, un măr sau un strugure din primele roade, gestul fiind și o formă de dărnicie permisă într-o zi de post aspru.

Tradiția populară consemnează și alte întâlniri prevestitoare, cum ar fi un om cu găleata plină ca semn de belșug sau unul cu găleata goală. De asemenea, o dimineață senină de 14 septembrie anunța o toamnă lungă și blândă, în timp ce ceața deasă era citită ca semn de iarnă timpurie.

Stolurile de păsări care plecau spre sud sau berzele plecate înainte de Ziua Crucii erau considerate vestitori ai frigului sau ai unei ierni grele. Pentru ca semnele să nu fie „stricate”, nu se ieșea din casă fără a face semnul crucii, nu se dădea nimic cu împrumut și se evitau certurile de dimineață.

Aceste semne fac parte din folclorul românesc și arată că oamenii marcau trecerea la toamnă printr-un moment de atenție sporită. Mai multe detalii pot fi consultate în sursa originală.