Când se acordă handicap pentru bolile autoimune ale tiroidei. Reguli privind evaluarea și pensia de invaliditate

Simplul diagnostic al unei boli autoimune tiroidiene nu înseamnă automat acordarea unui grad de handicap sau a unei pensii de invaliditate în România. Evaluarea se face în funcție de severitatea bolii, complicațiile apărute și modul în care acestea afectează viața de zi cu zi.

Afecțiunile autoimune ale tiroidei pot avea forme foarte diferite. Ele variază de la situații ușor de controlat prin tratament până la cazuri severe, cu impact major asupra stării generale și capacității de muncă.

Deoarece tiroida joacă un rol important în reglarea metabolismului, în aceste boli sistemul imunitar atacă țesutul tiroidian și poate modifica producția normală de hormoni. Simptomele diferă foarte mult de la o persoană la alta.

Formele ușoare, stabile și bine controlate prin tratament nu conduc, în general, la încadrarea într-un grad de handicap. În schimb, cazurile severe, însoțite de o reducere semnificativă a autonomiei, pot fi analizate diferit.

Printre complicațiile grave asociate se numără problemele cardiovasculare sau dezechilibrele metabolice severe. Hipotiroidismul sever poate evolua rar către comă mixedematoasă, iar hipertiroidismul necontrolat poate fi asociat cu fibrilație atrială sau, în situații extreme, cu o criză tireotoxică.

Încadrarea într-un grad de handicap se realizează în urma unei evaluări de specialitate, pe baza documentelor medicale. Dosarul trebuie să conțină investigațiile, diagnosticele, tratamentele și eventualele complicații, evaluarea fiind realizată prin intermediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Gradul de handicap și pensia de invaliditate nu reprezintă același lucru. Pentru obținerea pensiei de invaliditate este analizată în special diminuarea capacității de muncă, în cadrul procedurii specifice sistemului public de pensii.

O persoană cu o boală autoimună a tiroidei poate avea dreptul la sprijin numai dacă starea medicală și afectarea funcțională justifică acest lucru. Decizia finală se bazează pe severitate, complicații, răspunsul la tratament și măsura în care afecțiunea limitează autonomia ori capacitatea de muncă.