Pregătirile românilor pentru sărbătorile de iarnă includ adesea respectarea tradiției de a avea vâsc în locuință, plantă recunoscută drept un simbol al purității, armoniei și libertății. Cunoscut și sub denumirea de „creanga de aur”, acesta este considerat un protector al căminului și al familiei, conform datelor preluate de pe ciao.ro.

Obiceiul sărutului sub vâsc, despre care se crede că aduce fericire în cuplu, își are originile în sărbătorile grecești și în ritualurile străvechi legate de fertilitate și căsătorie. Pentru celți, această plantă avea un caracter divin, iar „lacrima stejarului” era recoltată de preoții druizi cu ajutorul unei seceri de aur, în cadrul unor ceremonii solemne ce implicau jertfe și rugăciuni menite să alunge spiritele rele.

Mitologia menționează rolul vâscului în legenda lui Balder, fiul zeiței Frigga. Se spune că acesta a fost ucis de o săgeată din vâsc, dar a fost readus la viață de lacrimile mamei sale, care a binecuvântat ulterior planta. De asemenea, în perioada medievală, respectul pentru această plantă era atât de mare încât dușmanii care se întâlneau accidental sub un arbore cu vâsc alegeau să înceteze ostilitățile și să se împace.

Pentru a asigura norocul și prosperitatea casei, ramurile de vâsc se poziționează, de regulă, deasupra ușii principale, preferabil în zona centrală. Tradiția variază în funcție de regiune; în unele zone, fetele nemăritate își pun vâsc sub pernă în noaptea de Ajun pentru a-și vedea în vis ursitul, planta fiind strâns legată de simbolismul dragostei și al belșugului.

În afara contextului legat de superstiții, vâscul posedă proprietăți medicinale datorită conținutului de acetilcolină, flavonoizi și vitamina C. Acesta este utilizat pentru a sprijini tratarea hipertensiunii arteriale, pentru a calma tusea prin infuzii sau pentru a stimula sistemul imunitar sub formă de pulbere.

Specialiștii atrag însă atenția asupra diferențelor dintre vâscul medicinal și cel de stejar sau mărgăritar (Loranthus europaeus), acesta din urmă având tulpini de culoare închisă și fructe gălbui sub formă de strugure. Este necesară o atenție sporită deoarece bobițele vâscului pot fi toxice, chiar dacă planta crește pe arbori precum teiul, bradul, frasinul sau stejarul.