Considerată multă vreme un pericol pentru sănătatea cardiovasculară și înlocuită treptat cu uleiurile vegetale în bucătăriile contemporane, untura de porc revine în atenția experților. Cercetările recente care analizează reacția grăsimilor la temperaturi ridicate oferă o nouă perspectivă asupra acestui ingredient tradițional, explică un medic specialist din Galați, notează Stiripesurse.ro.

Potrivit medicului Alexandru Nechifor, specialist în medicină internă, cercetător și coordonator de campanii de sănătate publică, excluderea unturii din alimentație a avut la bază, timp de ani de zile, o interpretare simplistă a modului în care funcționează grăsimile saturate.

„Mult timp, toate grăsimile saturate au fost puse la grămadă. Astăzi știm că untura are o structură specială, cu aproximativ 40–50% acizi grași mononesaturați, similari cu cei din uleiul de măsline. Acest profil o face mai stabilă la temperaturi înalte decât uleiurile bogate în omega-6”, a precizat Alexandru Nechifor, conform sursei citate.

De ce devine instabil uleiul de floarea-soarelui la gătit

În ceea ce privește uleiul de floarea-soarelui, cel mai popular tip de grăsime utilizat în România, acesta este bogat în acizi grași polinesaturați. Deși acești compuși sunt benefici atunci când uleiul este consumat rece, situația se schimbă drastic la temperaturi ce depășesc pragul de 160–170 de grade Celsius, moment în care oxidarea se produce rapid.

„În aceste condiții se formează aldehide și radicali liberi, compuși care pot contribui la inflamația cronică și stresul oxidativ”, avertizează specialistul.

Spre deosebire de uleiurile vegetale obișnuite, untura conține un mix de acizi grași mononesaturați și saturați care îi conferă o rezistență sporită la degradare. Chiar și uleiul de măsline extravirgin, deși este o opțiune excelentă pentru gătirea moderată, tinde să își piardă din antioxidanți dacă este supus unor temperaturi extreme.

„Nu înseamnă că untura este superioară în toate privințele, dar în prăjire intensă este, într-adevăr, o grăsime mai stabilă decât multe uleiuri vegetale obișnuite”, subliniază Alexandru Nechifor.

Relația dintre tipul de prăjeală și inflamație

Procesul de degradare repetată a uleiurilor poate favoriza inflamația în organism, un factor cheie în declanșarea rezistenței la insulină și a sindromului metabolic. Din acest motiv, alegerea grăsimii potrivite pentru prăjit este crucială pentru sănătate.

„Nu prăjitul în sine este problema principală, ci grăsimea pe care o alegem. O prăjire ocazională într-o grăsime stabilă e mai sigură decât prăjeli dese în ulei bogat în omega-6”, a mai punctat medicul.

Totuși, revenirea unturii în discuțiile nutriționale nu trebuie interpretată ca un cec în alb pentru un consum nelimitat. Medicul insistă asupra faptului că echilibrul general al stilului de viață este cel care contează cel mai mult.

„Sănătatea nu depinde de o lingură de untură sau de ulei, ci de întregul stil de viață. Dar dacă prăjim, e important să știm ce punem în tigaie”, a conchis acesta.