Călugărul Efrem Băndărică, cunoscut drept bucătarul Mănăstirii Dervent, a dezvăluit recent metoda sa pentru prepararea tăiețeilor de casă. Într-o postare pe rețelele sociale, acesta a explicat că secretul unui gust autentic constă într-o combinație simplă de ingrediente și în procesul meticulos de frământare, conform informațiilor publicate de Adevarul.ro.

Potrivit Părintelui Efrem, realizarea tăiețeilor implică câteva etape esențiale: aluatul trebuie frământat foarte bine, lăsat apoi să se „odihnească”, iar în final este întins cu un sucitor de lemn până când foaia devine extrem de subțire.

„Cei mai buni tăiței sunt cei făcuți acasă, cu răbdare, cu mâna și cu răspundere. Aveți nevoie doar de un ou de rață, un ou de găină, un praf de sare și făină cât cuprinde; cât să devină un aluat vârtos, -ca dar al pământului și osteneală a omului. Dacă aveți prilej, încercați: aluatul îi învață pe oameni încetul, iar răbdarea le ține loc de drojdie. Să aveți o noapte liniștită, cu Lumină în suflet! Doamne, binecuvintează și ocrotește pe toți copilașii Tăi”, a scris călugărul pe pagina sa de Facebook.

Rețeta împărtășită de bucătarul mănăstirii a generat numeroase comentarii din partea internauților pasionați de arta culinară sau a celor care își amintesc cu drag de tradițiile de odinioară.

„Ați făcut ceva tăieței! Arată bine tăiețeii, taman buni de pus în ciorbă! Așa întind și eu foaia de tăiețel pe vergea. Părinte Efrem, tot respectul meu pentru dumneavoastră! Sărut mâna părinte și o noapte binecuvântată!”, a transmis o persoană în secțiunea de comentarii.

De asemenea, unii cititori au oferit propriile sfaturi pentru a obține o supă cât mai clară. „Ei îi opăresc și apoi clătiți, conțin mai puțin amidon, supa este mai limpede”, a sugerat un urmăritor, în timp ce un altul a confirmat calitatea preparatului: „Așa este, Părinte, și eu tot de casă fac tăiețeii, sunt un deliciu în ciorbă și supă”.

Postarea a trezit și amintiri legate de viața la sat și despre cum se pregăteau proviziile pentru sezonul rece în comunitățile rurale.

„Cât am locuit în satul meu (Bugeac) am făcut pe timpul verii și tăieței pentru iarnă. Îi întindeam pe coli albe de hârtie și îi uscam bine, apoi îi puneam în săculeți de pânză albă în cămara. Și aveam toată iarna”, a rememorat un alt cititor, citat de sursa menționată.