Simbol al renașterii naturii și al speranței, mărțișorul depășește rolul unui simplu accesoriu decorativ, fiind considerat un talisman purtător de noroc și protecție în cultura românească. Conform datelor publicate de Stirile Pro TV, acest obiect marchează simbolic victoria primăverii asupra iernii, fiind recunoscut oficial prin includerea sa, în anul 2017, în patrimoniul imaterial al umanității UNESCO.
Rădăcinile acestei tradiții sunt extrem de vechi, cercetările arheologice de la Schela Cladovei indicând existența unor amulete similare, din pietre vopsite în alb și roșu, cu o vechime de aproximativ 8.000 de ani. În perioada geto-dacică, începutul anului calendaristic era fixat la 1 martie, dată la care se celebra armonia dintre forțele opuse ale naturii. De asemenea, influența romană este vizibilă prin denumirea lunii, „Martius” fiind dedicată zeului Marte, ocrotitor al agriculturii.
În ceea ce privește perioada în care trebuie purtat, tradiția cea mai răspândită recomandă păstrarea mărțișorului timp de nouă zile, până pe 9 martie, acoperind intervalul „Zilelor Babelor”. Conform sursei citate, care face referire la informații de pe Sabion.ro, acest interval este strâns legat de legenda Babei Dochia, personaj care ar fi tors firul bicolor în timp ce urca muntele cu oile. Totuși, obiceiurile variază în funcție de regiune: în Dobrogea, mărțișorul se dă jos abia la sosirea păsărilor călătoare, în timp ce în alte zone se așteaptă înflorirea primilor pomi.
Destinația mărțișorului după ce este scos este la fel de importantă ca purtarea lui, deoarece se crede că acesta nu trebuie aruncat. Obiceiul cere ca firul să fie legat de ramura unui pom fructifer sau de un trandafir, pentru ca purtătorul să aibă parte de prosperitate și sănătate, întocmai ca planta respectivă. Site-ul Infocons.ro menționează că, în anumite comunități, mărțișorul este așezat la ferestre sau la porți pentru a ține la distanță forțele răului.
Tradițiile prezintă particularități fascinante în funcție de zona geografică. În Moldova, fetele oferă mărțișoare băieților pe 1 martie, primind în schimb cadouri pe data de 8 martie. În Transilvania, șnurul este folosit și pentru a proteja gospodăria și animalele, fiind agățat la uși sau coarnele vitelor. Bănățencele păstrează un ritual de frumusețe, spălându-se cu zăpadă în prima zi de primăvară, în timp ce în Bucovina mărțișorul este adesea acompaniat de o monedă de aur sau argint, oferită copiilor pentru a le asigura norocul.
Semnificația culorilor mărțișorului este explicată prin legende populare de o mare profunzime. Una dintre ele relatează sacrificiul unui tânăr care a eliberat Soarele, întruchipat de o fată, din ghearele unui zmeu. Sângele său vărsat pe zăpadă ar fi dat naștere culorii roșii, în timp ce albul simbolizează puritatea primilor ghiocei. O altă poveste celebră o are în centru pe Baba Dochia, a cărei încăpățânare de a urca muntele prea devreme, ignorând capriciile vremii, a dus la transformarea ei în stană de piatră, lăsând în urmă tradiția celor 9 „Babe” de la începutul lunii martie.
