Sărbătoarea de Dragobete, celebrată anual pe 24 februarie, reprezintă în tradiția românească pragul simbolic către primăvară și începutul anului agricol. Această zi marchează momentul în care natura revine la viață, fiind strâns legată de ritualurile de împerechere ale păsărilor și de ieșirea ursului din bârlog. Conform informațiilor publicate de Libertatea.ro, data a fost aleasă special pentru a onora reînnoirea firii și triumful sentimentelor de iubire.
În mitologia populară, Dragobete, numit uneori și Dragomir, este considerat fiul Babei Dochia. Acesta este descris ca un flăcău chipeș și viguros, care colindă pădurile și protejează îndrăgostiții. Se crede că cei care se întâlnesc în această zi vor avea parte de o iubire trainică pe tot parcursul anului. De asemenea, divinitatea este asociată cu buna dispoziție, fiind un prilej istoric pentru petreceri în comunitățile rurale, unde tinerii obișnuiau să spună: „Dragobetele sărută fetele!”.
Există numeroase superstiții legate de această zi. Participarea la sărbătoare era considerată o metodă de protecție împotriva bolilor, în special a febrei, și o garanție pentru un an agricol bogat. Un obicei aparte implică „apa zânelor” – zăpada topită sau roua strânsă de pe florile de fragi, despre care fetele credeau că le oferă frumusețe și atractivitate. În absența acestora, se folosea apă de izvor sau de ploaie pentru spălarea ritualică a părului.
Unul dintre cele mai cunoscute ritualuri este „zburătoritul”, practicat în zone precum Mehedinți. La ora prânzului, fetele fugeau spre sat, fiind urmărite de băieții care le îndrăgeau. Dacă un tânăr își ajungea aleasa, iar sentimentul era reciproc, aceștia se sărutau în public, gestul fiind echivalent cu o logodnă simbolică pentru cel puțin un an.
O altă tradiție presupune culegerea primelor flori de primăvară, precum ghioceii sau viorelele, care sunt puse apoi la icoane. Se spune că acest gest protejează tinerețea și îndepărtează invidia. Ulterior, florile uscate se aruncă pe o apă curgătoare de Sânziene, pentru a purifica posesorul de orice rău.
Legenda spune că Dragobetele a avut patru ursitoare care i-au oferit daruri magice: Primăvara i-a dat iubirea, Vara dulceața roadelor, Toamna un fluier pentru veselie, iar Iarna o haină albă imaculată. Se mai crede că tatăl său ar fi fost Duhul Muntelui. După ce și-a îndeplinit misiunea pe pământ, fiul Dochiei ar fi fost transformat într-o plantă numită Năvalnic, utilizată în tradiția populară pentru descântece de dragoste și vindecarea rănilor.
