Seceta extremă a scos la iveală fundațiile antice ale Podului lui Constantin cel Mare din apele Dunării

Scăderea nivelului Dunării a scos la iveală fundațiile uneia dintre cele mai impresionante construcții ale Imperiului Roman. Este vorba despre vestigiile Podului lui Constantin cel Mare, ridicat în urmă cu aproape 1.700 de ani. Această structură lega orașul roman Oescus din Bulgaria de Sucidava, aflată în zona Corabia din România, potrivit Digi24.

Fundațiile vechiului pod au devenit vizibile în apropierea localității bulgărice Ghighen, cunoscută și ca Gigen. Arheologii de la Muzeul Regional de Istorie din Plevna au folosit drone pentru a fotografia vestigiile. Specialiștii subliniază că nu este vorba despre o descoperire a unui pod necunoscut, ci despre o oportunitate rară de examinare directă. Imaginile au stârnit interes și în comunitățile locale din Corabia, dar nu există o confirmare oficială că fundațiile pot fi văzute și de pe malul românesc.

Capătul nordic al construcției se afla la Sucidava, în cartierul Celei, unde se găsesc vestigii ale portalului și ale infrastructurii de pe uscat. Urmele podului există pe cele două maluri și sub albia Dunării. Dimensiunile podului erau gigantice, cu o lungime totală estimată la aproximativ 2.437 de metri. Dintre aceștia, circa 1.137 de metri traversau albia Dunării, iar platforma avea o lățime de aproximativ 5,7 metri și putea urca la circa zece metri deasupra apei.

Inaugurarea a avut loc în vara anului 328, iar studiile indică drept dată probabilă ziua de 5 iulie 328. Podul a fost menționat de istoricul roman Sextus Aurelius Victor și de cronicari bizantini. Scopul principal al construcției era legat de campaniile împotriva goților și sarmaților. În ciuda efortului uriaș de la construcție, podul ar fi rezistat mai puțin de 40 de ani, fiind distrus în jurul anului 367 din cauza conflictelor, curenților puternici, viiturilor, înghețurilor și degradării lemnului.

Investigațiile au adus numeroase detalii de-a lungul timpului. În 1893, arheologul Grigore Tocilescu a aflat despre șapte „vâltori”, iar în 1869 Cezar Bolliac menționase un pilon de piatră. Cercetări cu sonare din 2017 au identificat 27 de posibile urme ale pilonilor, iar cercetările prin magnetometrie din toamna anului 2022 au indicat alte șapte anomalii pe uscat. Apariția ruinelor vine însă pe fondul secetei severe și al căldurii extreme, nivelul Dunării ajungând în cursul verii la cea mai mică valoare din ultimii aproximativ 30 de ani. Odată ce nivelul apei va crește, fundațiile vor fi din nou acoperite de ape.