În noaptea de sâmbătă spre duminică, respectiv 29 martie 2026, Europa revine la ora de vară prin avansarea ceasurilor cu 60 de minute. Astfel, ora 2.00 va deveni ora 3.00, marcând începutul perioadei în care beneficiem de mai multă lumină naturală pe parcursul serii.
Această modificare semestrială continuă să fie un subiect intens dezbătut la nivel continental, conform unei analize publicate de Libertatea, care citează publicația elvețiană Blick. Deși scopul principal a fost eficientizarea consumului de resurse, implementarea sistemului a întâmpinat obstacole istorice, în special în Elveția.
Contextul istoric arată că Elveția a manifestat reticență față de acest mecanism încă din 1916. În timp ce statele vecine au recurs la schimbarea orei pentru a economisi cărbune în timpul Primului Război Mondial, autoritățile federale elvețiene au decis, pe 24 martie 1917, să respingă măsura. Istoricul Jakob Messerli notează că, la acel moment, beneficiile energetice nu erau considerate suficient de mari pentru a justifica decalajul față de țările limitrofe.
Impactul acestei tranziții este resimțit diferit de diversele sectoare sociale. În sectorul agricol, fermierii s-au plâns de perturbarea ritmului biologic al animalelor, în special cel al vacilor cu lapte, în timp ce familiile au raportat dificultăți în adaptarea programului școlar al copiilor.
Totuși, măsura a adus și avantaje pentru clasa muncitoare. Profitând de lumina solară extinsă după orele de program, mulți locuitori au reușit să își suplimenteze resursele alimentare prin îngrijirea grădinilor proprii, fapt ce a susținut economia casnică în perioade dificile.
Pentru a reține mai ușor mecanismul schimbării, există diverse analogii practice. O regulă simplă sugerează că primăvara „scoatem mobilierul pe terasă” (dăm ceasul înainte), în timp ce toamna îl „strângem înapoi” (dăm ceasul înapoi).
În ceea ce privește viitorul acestei practici, Parlamentul European a susținut deja inițiativa de a renunța la schimbarea sezonieră a orei. Totuși, implementarea depinde de Consiliul Uniunii Europene, unde fiecare stat membru trebuie să opteze definitiv fie pentru ora de vară, fie pentru cea de iarnă. Până la un consens la nivel comunitar, cetățenii europeni vor continua să își ajusteze ceasurile de două ori pe an.
