Creștinii ortodocși prăznuiesc pe 2 februarie 2026 Întâmpinarea Domnului, un eveniment major marcat în calendar la exact 40 de zile de la sărbătoarea Nașterii Domnului. Această zi sfântă este dublată în tradiția românească de sărbătoarea populară a Streteniei, cunoscută și sub numele de Ziua Ursului, momentul în care se fac predicții despre finalul iernii.
Potrivit rânduielilor biblice amintite de redactia.ro, Pruncul Iisus a fost adus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și Sfântul Iosif pentru a împlini rânduiala Legii Vechi. Documentele religioase menționează că, deși Fecioara Maria nu avea nevoie de purificare, ea s-a supus smerit tradiției care impunea ca orice prim fiu să fie prezentat Domnului. Răscumpărarea simbolică a Pruncului s-a făcut prin achitarea a cinci sicli de argint către leviții care slujeau la Templu.
Momentul central al praznicului este marcat de întâlnirea cu Dreptul Simeon, un bătrân temător de Dumnezeu căruia i se promisese că nu va muri până nu Îl va vedea pe Mesia. Recunoscându-L pe Mântuitor, acesta a rostit cuvintele care au devenit o rugăciune fundamentală a Bisericii: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace…”. Alături de el s-a aflat Prorocița Ana, o femeie care își petrecuse zeci de ani în post și rugăciune, care a început să vestească tuturor celor prezenți venirea Celui trimis de Dumnezeu.
Praznicul are și o componentă de tensiune istorică, deoarece mărturiile despre identitatea Pruncului au stârnit nemulțumirea fariseilor și a cărturarilor. Vestea a ajuns rapid la regele Irod, punând în pericol viața lui Iisus. Din acest motiv, sub îndrumarea divină primită în vis de Sfântul Iosif, familia nu s-a mai întors în Betleem, ci a pornit spre Egipt pentru a scăpa de prigoană.
În planul spiritualității populare, ziua de 2 februarie este dominată de figura ursului, numit și „Moș Martin” sau „Ăl Mare”. Se credea că în această zi are loc o confruntare între anotimpul rece și cel cald. Oamenii urmăreau cu atenție comportamentul animalului pentru a afla cum va fi vremea: dacă era soare și ursul își vedea umbra, acesta se speria și intra înapoi în bârlog, semn că iarna se va prelungi. Dacă cerul era înnorat, ursul rămânea afară, ceea ce prevestea o primăvară timpurie.
Tradiția românească a păstrat o serie de ritualuri legate de vigoare și sănătate. În trecut, copiii erau unși cu grăsime de urs pentru a fi feriți de boli, iar cei mai firavi primeau uneori numele de „Ursu” pentru a căpăta puterea animalului. De asemenea, persoanele care sufereau de stări de panică sau „sperietoare” erau tratate prin afumare cu blană de urs, practică considerată tămăduitoare în satele de munte.
Pe lângă aceste obiceiuri, Stretenia este asociată și cu anumite superstiții meteorologice. Se spune că dacă în această zi este ger și viscol, vara va fi una rece și săracă în recolte, în timp ce o zi caldă anunță o vară bogată. Tot acum se crede că „se strâmbă pârtia”, semn că procesul de topire a zăpezii începe să se accelereze.
Sărbătoarea vine și cu o serie de avertismente pentru credincioși. Tradiția consideră Ziua Ursului ca având „ceasuri rele”, fiind nerecomandat să se facă nunți, deoarece se crede că acestea vor fi marcate de ghinion. Totodată, mamele care au copii bolnavi sunt îndemnate să dăruiască haine celor nevoiași pentru a atrage binecuvântarea asupra familiei și a alunga suferința.
