În data de 29 decembrie 2025, calendarul ortodox îi cinstește pe Sfinții 14.000 de prunci uciși din ordinul lui Irod, un eveniment cu o profundă semnificație religioasă. Această zi este marcată de asemenea în calendarul greco-catolic, care îi pomenește pe prunci alături de Sfântul cuvios Marcel Achimitul, în timp ce Biserica Romano-Catolică îi celebrează pe Sfinții Thomas Becket și pe regele David.
Contextul biblic al acestei zile, prezentat de crestinortodox.ro, relatează furia regelui Irod declanșată de vestea nașterii unui nou împărat în regatul său. Conducătorul se temea că își va pierde tronul în fața celui căruia popoarele urmau să i se închine, motiv pentru care le-a ordonat celor trei magi să identifice locația Pruncului Hristos pentru a fi eliminat.
Magii au ales însă să nu respecte cerința tiranului. După ce au ajuns la Betleem pentru a se închina Pruncului, aceștia au părăsit regiunea pe un alt drum, evitând să mai treacă prin Ierusalim. Gestul lor l-a înfuriat pe Irod, care a perceput situația ca pe o trădare și a decis să ia măsuri radicale pentru a-și asigura domnia.
Din dorința de a nu rata ținta, regele a dispus masacrarea tuturor pruncilor de sex masculin cu vârsta de până la doi ani din Betleem și din împrejurimi. În același timp, Irod a ordonat uciderea bătrânilor lui Israel care îl informaseră despre locul nașterii, convins fiind că aceștia l-au indus în eroare în mod deliberat.
Iosif și Maria au reușit să își salveze Pruncul fugind în Egipt, scăpând astfel de persecuția regală. Această jertfă a copiilor nevinovați este considerată prima manifestare a martiriului pentru Hristos, fiind comemorată prin rugăciuni specifice, precum Troparul Sfinţilor paisprezece mii de prunci ucişi de Irod (glasul 1): „Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.”
Potrivit informațiilor centralizate de România TV, rânduiala bisericească include și Acatistul Sfinților Prunci, unde aceștia sunt descriși ca purtători ai nevinovăției care au luminat lumea.
În textul liturgic al primului Condac se menționează: „Ca cei ce pentru Hristos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!”
Rugăciunile adresate acestor martiri îi invocă drept protectori ai copiilor și surse de alinare pentru mamele aflate în suferință. În cadrul Icosului 1, aceștia sunt salutați cu apelative precum „bucuria plânselor mame”, „nădejdea celor fără de nici o apărare” și „ajutorul celor fără de scăpare”, fiind considerați un simbol al purității care a învins, prin jertfă, mânia tiranică.
