Implementarea noului sistem de impozitare auto, programată pentru 1 ianuarie 2026, scoate în evidență un dezechilibru fiscal major între tipurile de motorizări. În timp ce vehiculele complet electrice beneficiază de condiții extrem de avantajoase, posesorii de mașini hibride, considerate până acum o soluție optimă de tranziție către mobilitatea verde, se confruntă cu taxe mult mai mari.
Conform unei analize publicate de RomaniaTV, noul regim fiscal continuă să prioritizeze capacitatea cilindrică a motorului în detrimentul emisiilor poluante reale. Această abordare a generat situații în care impozitul pentru anumite vehicule hibride a crescut chiar și cu peste 3.000%.
În prezent, legislația favorizează clar segmentul electric, stabilind un impozit fix de 40 de lei pentru toate mașinile cu zero emisii. Această taxă unitară se aplică indiferent de performanțele vehiculului, astfel că un model electric de oraș și un SUV de lux cu peste 500 CP sunt impozitate identic.
Situația se schimbă radical în cazul modelelor hibrid și plug-in hibrid. Deși sunt promovate ca alternative ecologice, cifrele indică o penalizare fiscală a acestora. Autoturisme care anterior plăteau taxe simbolice, de aproximativ 3-4 lei, vor ajunge să achite sume cuprinse între 80 și peste 2.000 de lei, în funcție de motorizare.
Acest mecanism de calcul afectează în special producătorii asiatici, cu precădere mărcile japoneze, care utilizează motoare aspirate de 2.0 sau 2.5 litri în cadrul sistemelor hibride. Deși sunt eficiente în mediul urban și au emisii scăzute de dioxid de carbon, aceste mașini sunt taxate sever din cauza capacității cilindrice, fără a se lua în calcul eficiența tehnologiei electrice integrate.
O altă problemă semnalată în noul sistem este lipsa de diferențiere între diversele tehnologii de asistență. Statul român taxează în mod egal variantele „full hibrid”, capabile să ruleze exclusiv electric, și sistemele „mild-hibrid”, unde componenta electrică are doar rol de asistență pentru motorul termic.
Sistemul de impozitare din 2026 păstrează, de asemenea, o serie de anomalii legate de parcul auto învechit al României, unde media de vârstă a vehiculelor depășește 15 ani. Documentul fiscal nu face distincție între normele de poluare Non-Euro, Euro 1, Euro 2 sau Euro 3, toate fiind incluse în aceeași bază de calcul.
Totodată, legislația nu introduce criterii specifice pentru tipul de combustibil utilizat, tratând similar mașinile pe benzină, diesel sau GPL, în ciuda diferențelor clare privind emisiile de particule și oxizi de azot. În acest context, mașini vechi și poluante pot ajunge să aibă taxe comparabile sau chiar mai mici decât modelele moderne, din cauza absenței unor criterii legate de rulajul anual sau utilizarea în zonele urbane aglomerate.
