Un studiu amplu derulat în Statele Unite, care a urmărit peste 32.000 de pacienți hipertensivi timp de aproape 24 de ani, a arătat diferențe subtile între tratamentele uzuale pentru tensiunea arterială.

Analiza a comparat trei medicamente de primă linie: chlortalidona (diuretic tiazidic), amlodipina (blocant de calciu) și lisinoprilul (inhibitor ECA). Rezultatele au arătat că mortalitatea cardiovasculară globală a fost similară între grupuri, însă pacienții tratați cu lisinopril au avut un risc cu aproximativ 19% mai mare de deces prin accident vascular cerebral comparativ cu cei tratați cu chlortalidonă.

Autorii studiului subliniază că diferențele sunt mici în termeni absoluți și că rezultatele trebuie interpretate cu prudență, întrucât după corecția statistică pentru multiple analize, asocierea nu a mai fost semnificativă. Totuși, concluzia generală confirmă observațiile inițiale din studiul ALLHAT, conform cărora diureticele tiazidice rămân una dintre cele mai sigure și eficiente opțiuni de primă linie pentru controlul tensiunii arteriale.

Specialiștii avertizează pacienții care iau lisinopril să nu își întrerupă tratamentul de la sine, ci să discute cu medicul curant. Alegerea terapiei antihipertensive depinde de profilul fiecărui pacient, de comorbidități și de toleranță.

Concluzia cercetătorilor: lisinoprilul nu este un medicament „periculos”, dar nu este întotdeauna alegerea optimă pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale, în timp ce diureticele tiazidice rămân un reper important în ghidurile internaționale.