Costurile tot mai ridicate ale locuințelor din regiunea Dalmația au devenit o povară greu de suportat pentru chiriași, forțându-i pe mulți să accepte condiții precare la prețuri exorbitante. Un bărbat care a locuit în mai multe zone din Croația a relatat experiența sa dificilă, subliniind degradarea pieței imobiliare locale.
Conform publicației sârbe Blic, parte a grupului Ringier, acesta a explicat că a fost nevoit să schimbe mai multe locuințe din cauza tarifelor în continuă creștere și a calității slabe a imobilelor disponibile. „M-am mutat de multe ori prin Dalmația din cauza locuințelor. De două ori am plătit 700 de euro pentru apartamente de aproximativ 65 de metri pătrați, complet neamenajate, fără garaj, cu mobilă veche. Ca să nu mai vorbesc de umezeală”, a mărturisit bărbatul prin intermediul unei postări în mediul online.
Căutarea unei variante mai ieftine l-a condus pe acesta spre o soluție extremă în Zadar. „În prezent sunt în Zadar, în cel mai ieftin apartament pe care l-am găsit. Are 18 metri pătrați și plătesc 500 de euro”, a precizat el, citat de Libertatea.
Situația descrisă a generat o dezbatere amplă pe platformele sociale, unde numeroși utilizatori au acuzat proprietarii că profită de cererea ridicată de pe piață. Un participant la discuție a punctat: „Nu închiriau nici înainte acele apartamente cu 300 de euro din bunătate, ci pentru că mai mult nu puteau obține”.
În cadrul discuțiilor, s-a pus problema necesității unei intervenții din partea autorităților. Unii utilizatori au dat exemplul altor state unde piața este reglementată strict: „Există state unde piața chiriilor este controlată: cât poți crește chiria și în ce condiții poți închiria un apartament. Inspectorii pot veni la primul semn de problemă”.
O altă soluție vehiculată a fost modelul european în care statul se implică direct în construcția de locuințe pentru muncitori sau tineri. Un internaut a explicat că, în anumite țări, blocurile sunt ridicate de autorități și administrate prin agenții specializate pentru a facilita independența tinerilor: „Statul construiește locuințe, iar agențiile se ocupă de administrarea și întreținerea lor. Pentru dezvoltarea orașelor este important ca tinerii să poată pleca de acasă și să plătească taxe”.
Totuși, măsura plafonării chiriilor are și critici care susțin că o astfel de reglementare ar putea descuraja investițiile private, ceea ce ar duce la o criză și mai mare de locuințe. „Dacă statul stabilește o limită a chiriei, mulți investitori nu mai construiesc locuințe pentru închiriere, pentru că nu mai este profitabil”, a avertizat un alt utilizator în comentarii.
Fenomenul prețurilor ridicate nu este limitat la Croația, acesta fiind vizibil în multe dintre marile centre urbane din vestul Europei. Comparativ, unii chiriași din Marea Britanie, Germania sau Austria plătesc sume de până la 1.200 de euro doar pentru o cameră într-o locuință partajată.
Diferența majoră rămâne însă raportul dintre costul vieții și venituri. „Un prieten din Germania plătește 600 de euro pe chirie, iar în Viena sunt și chirii de 1.200 de euro. Diferența este că salariile sunt mult mai mari”, a subliniat cineva în cadrul aceleiași dezbateri. Exemplele extreme includ și Elveția, unde chiria pentru o garsonieră de doar 10 metri pătrați poate atinge pragul de 1.300 de euro pe lună.
