Cameliile, cunoscute pentru frunzișul lor persistent și florile rafinate în nuanțe de alb, roz sau roșu, sunt considerate unii dintre cei mai deosebiți arbuști decorativi. Aceste plante pot crește vertical sau sub formă de tufă, fiind extrem de versatile: pot fi utilizate pentru a crea borduri în grădină sau pot fi cultivate în ghivece pentru interior, terase și balcoane, conform informațiilor oferite de Știrile PRO TV.
Genul Camellia face parte din familia ceaiului (Theaceae) și cuprinde aproximativ 250 de specii originare din Asia de Est. Cea mai populară este Camellia japonica, apreciată pentru variantele sale cu flori duble, ale căror petale se suprapun într-o estetică similară trandafirilor. În starea sa naturală, arbustul prezintă flori cu cinci până la șapte petale care înconjoară stamine galbene, iar frunzele sale ovale și lucioase ating circa 10 cm lungime. Publicația Britannica notează că acești arbori pot ajunge la înălțimi remarcabile.
Pentru o integrare reușită în peisaj sau în locuință, selecția soiului trebuie făcută în funcție de perioada dorită pentru înflorire. Astfel, varietățile de Camellia sasanqua înfloresc pe parcursul toamnei și al iernii, în timp ce Camellia japonica și hibridul Camellia × williamsii își deschid bobocii spre finalul iernii și începutul primăverii. Specialiștii recomandă plantarea acestora toamna, când solul cald permite fixarea rapidă a rădăcinilor înainte de îngheț.
Cameliile depind de un sol acid pentru a se dezvolta optim. Dacă în grădină cresc deja rododendroni, solul este favorabil și pentru camelii. În cazul cultivării la ghiveci, este necesar un compost special pentru plante acidofile, de preferință fără turbă. Expunerea ideală este în zone cu semiumbră sau lumină filtrată, ferite de curenți reci sau de soarele intens de dimineață. Totuși, specia Sasanqua este mai tolerantă la soare, deși este mai sensibilă la temperaturile foarte scăzute din timpul iernii.
Îngrijirea adecvată presupune menținerea umidității constante, în special în primele 18 luni de la plantare și vara, când se formează mugurii. Este recomandată folosirea apei de ploaie în loc de apa de la robinet, mai ales în zonele cu apă dură. Fertilizarea trebuie efectuată doar până la sfârșitul lunii iulie, deoarece aplicarea excesivă sau tardivă a îngrășămintelor poate duce la pierderea mugurilor florali.
În ceea ce privește diferențele între tipuri, Camellia japonica se impune prin dimensiuni, putând depăși 4,5 metri înălțime și oferind flori de până la 15 cm diametru. Camellia sasanqua este de talie mai mică, atingând circa 2,5 metri, cu flori ce apar din octombrie. O specie aparte este Camellia sinensis, cunoscută drept „camelia de ceai”, din frunzele căreia se obține ceaiul verde. Aceasta are flori albe sau roz sub formă de cupă, care apar toamna.
Sănătatea plantelor depinde esențial de drenajul solului, deoarece nu suportă stagnarea apei. O problemă comună este putregaiul florilor, boală ce poate fi prevenită prin curățarea constantă a resturilor vegetale căzute la baza arbustului. Tăierile de întreținere se realizează imediat după ce perioada de înflorire s-a încheiat, pentru a nu afecta mugurii sezonului următor.
