În a treia zi de Crăciun, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Ștefan, primul martir creștin care și-a asumat sfârșitul cu o pace sufletească profundă. Chiar în ultimele clipe de viață, acesta a urmat exemplul Mântuitorului de pe cruce și s-a rugat pentru cei care îl persecutau, rostind: „Doamne, nu-i pedepsi pentru acest păcat!”
Provenit din rândul evreilor eleniți care trăiau în afara granițelor Țării Sfinte, Sfântul Ștefan a fost influențat de cultura greacă a Imperiului Roman. Pe măsură ce comunitatea creștină creștea rapid după Rusalii, apostolii au decis numirea a șapte diaconi care să se ocupe de nevoile celor defavorizați, precum orfanii și văduvele. Ștefan a fost desemnat arhidiacon, remarcându-se rapid printre ajutoarele apostolilor prin puterea credinței sale și talentul de orator.
Activitatea sa misionară din Ierusalim, susținută de numeroase minuni, a atras însă ostilitatea fariseilor. Aceștia l-au adus în fața Sinedriului, instanța supremă a evreilor, folosind martori falși care l-au acuzat de blasfemie la adresa lui Dumnezeu și a profetului Moise. În timpul procesului, Ștefan a prezentat o retrospectivă a istoriei poporului evreu, acuzându-și criticii că s-au opus constant voinței divine și au ucis profeții trimiși de Dumnezeu, fapt ce a dus la condamnarea sa violentă.
Tradițiile transmise de site-ul noutati.info arată că această sărbătoare este marcată de obiceiuri specifice în mediul rural. În regiunea Munteniei, de exemplu, femeile pregătesc „Pâinicile lui Ștefan”, preparate dintr-un aluat similar cu cel de cozonac și unse cu miere de albine.
„Dintr-un aluat asemanator cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac painici in forme rotunde. Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfantul Stefan, se sfintesc la biserica in ziua praznicului”, explică experții în Etnografie și Folclor din cadrul Muzeului Dunării de Jos din Călărași.
Pe lângă simbolistica gastronomică, ziua este dedicată actelor de caritate și reconcilierii. Pentru a asigura prosperitatea și sănătatea gospodăriei în anul care vine, credincioșii sunt îndemnați să facă fapte bune și să pună capăt conflictelor cu semenii. O altă practică obișnuită pe 27 decembrie este oferirea unei icoane a Sfântului Ștefan sau a unei candele aprinse rudelor care suferă de boli sau au trecut prin pierderi materiale, ca simbol al speranței în vindecare.
Importanța iertării este subliniată și de părintele Ramon Eugen Ilie, preot paroh în Călărași: „In semn de iubire, pretuire si respect pentru Sfantul Stefan, dar si ca dovada de iubire si intelegere, este bine sa ne impacam cu persoanele cu care suntem certati”.
Biserica recomandă ca în această zi să fie abandonate bârfele sau uneltirile, iar gospodinele să evite muncile solicitante prin casă. Această zi de tihnă este menită să onoreze memoria arhidiaconului Ștefan, simbol al sacrificiului și al devotamentului spiritual.
