În tradiția populară românească, Ajunul Bobotezei, marcat pe data de 5 ianuarie, are o semnificație aparte, fiind considerat de mulți ca având o încărcătură spirituală chiar mai mare decât sărbătoarea propriu-zisă. Această zi este definită de un număr impresionant de rânduieli bisericești și practici magico-rituale transmise din generație în generație.
Conform rânduielilor menționate de noutati.info, această zi este una de post negru, în care nu se mănâncă și nu se bea nimic. Această practică este păstrată încă din secolele IV-VI, perioadă în care persoanele care urmau să fie botezate se pregăteau prin rugăciune și asceză timp de 40 de zile. Astăzi, credincioșii postesc pentru a putea primi cu vrednicie Agheasma Mare.
În plan religios, tot în această zi, preoții trec pe la casele oamenilor cu „Iordanul” pentru a sfinți gospodăriile și pe locuitorii acestora. Canoanele Bisericii, precum Canonul 1 al Sfântului Teofil al Alexandriei, învață că în Ajunul Bobotezei se ajunează total, excepție făcând situațiile în care această zi cade sâmbăta sau duminica, potrivit Tipicului Sfântului Sava.
Referitor la consumul apei sfințite, Sfântul Sava subliniază importanța acesteia pentru curățarea spirituală: „acestia nu fac bine pentru ca prin darul lui Dumnezeu s-a dat spre sfintirea lumii si a intregii fapturi… Deci de unde este socotinta acestora pentru ca sa nu guste apa aceasta, deoarece trebuie sa stim ca nu pentru aceasta Apa este necuratia in noi, ci devenim necurati prin lucrurile noastre cele spurcate, iar noi ca sa ne curatim de acestea, bem fara de indoiala aceasta Sfanta Apa”.
Pe lângă semnificația religioasă, Ajunul Bobotezei este bogat în superstiții legate de viața personală. Tinerele fete care doresc să își afle ursitul pot cere preotului un fir de busuioc sfințit pe care să îl pună sub pernă, sperând că își vor visa viitorul soț. Un alt obicei presupune purtarea unui fir de mătase roșie și a unui firicel de busuioc pe degetul inelar în același scop.
Credințele populare mai spun că în noaptea de Bobotează cerurile se deschid, iar Dumnezeu îndeplinește dorințele celor care reușesc să vadă acest fenomen sacru. De asemenea, tradiția bătrânească amintește că, din cauza gerului năpraznic, ouăle de corb crapă în această noapte, lăsând puii să iasă și să încerce primul zbor.
Prognoza meteorologică populară ocupă și ea un loc central. Se crede că „în direcția în care va stropi preotul cu busuiocul muiat în ageasma, de acolo vor veni ploile de peste an”. Totodată, dacă ajunul este unul ploios, întreg anul va fi la fel, în timp ce bruma pe pomi anunță o recoltă bogată de fructe. Dacă zăpada scârțâie sub picioarele preotului care umblă cu Iordanul, se prevestește un an mănos.
Alte semne urmărite de comunitățile rurale includ picăturile din streașină, care pot indica o vară ploioasă, sau strănutul în ziua de ajun, considerat un semn de noroc și spor pentru anul în curs. Chiar și micile incidente casnice au interpretări: dacă o femeie se împiedică pe gheață în această zi, se spune că în viitorul apropiat va avea loc o căsătorie.
