Pierderea unei persoane apropiate generează, pe lângă suferință, o serie de responsabilități birocratice și financiare imediate. Una dintre cele mai delicate probleme este cea a creditelor bancare, existând în rândul publicului percepția eronată că datoriile dispar odată cu titularul. Conform legislației din România, realitatea este una diferită, iar obligațiile financiare nu sunt anulate automat, ci urmează reguli stricte de succesiune.
Potrivit prevederilor din Codul civil al României, moștenirea include totalitatea drepturilor și obligațiilor persoanei decedate. Astfel, ratele restante, soldul total al creditului, dobânzile cumulate și eventualele penalități se transferă către moștenitori, însă acest proces este condiționat de acceptarea moștenirii. Așa cum precizează Redactia.ro, cine preia bunurile defunctului preia, prin lege, și obligațiile financiare ale acestuia.
Persoanele care pot fi obligate să achite datoriile sunt moștenitorii legali sau testamentari, respectiv copiii, soțul sau soția supraviețuitoare, alte rude sau beneficiari prevăzuți în testament. Este important de subliniat faptul că nimeni nu este forțat să plătească ratele dacă refuză formal moștenirea. În absența unei notificări rapide către bancă, dobânzile și penalitățile continuă să se acumuleze, creditul nefiind suspendat de drept în momentul decesului.
Cazul ideal pentru familie este existența unei asigurări de viață atașate creditului, situație frecventă la împrumuturile ipotecare. Dacă polița este validă, asigurătorul achită soldul rămas către bancă, iar moștenitorii rămân cu proprietatea liberă de sarcini. Totuși, subliniază sursa citată, există excepții în care asigurarea nu plătește, cum ar fi afecțiunile medicale nedeclarate anterior, sinuciderea sau alte cauze specifice stipulate în contractul de asigurare.
În situația în care nu există o asigurare, moștenitorii au la dispoziție trei variante legale. Prima este acceptarea moștenirii, prin care se preiau bunurile și datoriile, plata ratelor făcându-se în limita valorii activelor moștenite. A doua variantă, acceptarea sub beneficiu de inventar, oferă o protecție sporită, deoarece datoriile se achită strict din bunurile defunctului, fără a afecta patrimoniul personal al moștenitorului. A treia opțiune este renunțarea definitivă la moștenire la un notar, caz în care banca nu mai poate pretinde nicio plată.
Până la finalizarea procedurilor notariale de succesiune, banca poate solicita în continuare plata ratelor. În practică, pentru a evita executarea silită sau acumularea de penalități, un membru al familiei poate alege să plătească sumele datorate, acestea putând fi recuperate sau compensate ulterior în cadrul procesului de partaj succesoral.
În cazul creditelor ipotecare, imobilul constituie garanția băncii. Dacă datoria nu este asumată de nimeni, instituția financiară poate executa silit bunul. Dacă valoarea obținută din vânzare este mai mare decât datoria, restul de bani revine moștenitorilor care au acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar. La polul opus, pentru creditele de nevoi personale sau carduri de credit fără garanții, banca poate urmări doar bunurile găsite în masa succesorală.
Dacă există mai mulți moștenitori, responsabilitatea plății datoriilor este proporțională cu cota din moștenire care revine fiecăruia. Totuși, băncile pot solicita plata integrală de la oricare dintre urmași, aceștia urmând să își regleze ulterior conturile între ei. În situații rare, dacă nicio persoană nu acceptă moștenirea, bunurile și datoriile aferente revin statului, datoria fiind stinsă doar în limita activelor disponibile.
Specialiștii recomandă pași prudenți imediat după deces: informarea băncii, verificarea atentă a poliței de asigurare, consultarea unui notar și analizarea atentă a oportunității de a accepta sau nu moștenirea. Omiterea verificării condițiilor contractuale sau amânarea succesiunii pot duce la pierderi financiare semnificative pentru familie.
