Ce prevede legea despre moșteniri. Nu ești obligat să plătești datoriile din banii tăi

Moștenitorii nu sunt obligați să achite datoriile persoanelor decedate din propriul salariu, din economiile personale sau prin vânzarea bunurilor proprii. Potrivit prevederilor din Codul civil, răspunderea pentru pasivul succesoral este limitată strict la valoarea bunurilor moștenite și este proporțională cu cota care îi revine fiecărui succesor.

La deschiderea unei succesiuni, masa succesorală cuprinde atât activele — cum ar fi locuințe, terenuri, autoturisme sau sume din conturi —, cât și obligațiile financiare existente la data decesului. Patrimoniul succesoral rămâne însă complet distinct de cel personal al moștenitorului.

În situația în care datoriile depășesc valoarea totală a averii lăsate în urmă, moștenitorii nu sunt ținuți prin lege să acopere diferența din buzunarul propriu. Creditorii își pot valorifica creanțele și pot cere executarea silită exclusiv asupra bunurilor din masa succesorală, înainte de efectuarea partajului.

Dacă persoana decedată avea credite bancare în derulare, este necesară verificarea contractelor și a existenței unei polițe de asigurare care acoperă riscul de deces. În cazul împrumuturilor ipotecare, garanția continuă să greveze imobilul, banca având posibilitatea de a-și exercita drepturile legale conform contractului.

În pasivul succesoral pot intra și taxe restante, datorii contractuale sau sume stabilite prin hotărâri judecătorești. Moștenitorii sunt sfătuiți să nu achite sume cerute doar în urma unor apeluri telefonice, ci să solicite acte oficiale privind titlul creanței, cuantumul datoriei și calculul dobânzilor sau al penalităților.

Pentru a preveni riscurile financiare, succesibilii sau creditorii pot solicita notarului public întocmirea unui inventar al bunurilor defunctului. Dreptul de opțiune succesorală se exercită, ca regulă, în termen de un an de la data deschiderii mostenirii, permițând acceptarea sau renunțarea la succesiune.

Legea nu permite acceptarea parțială a moștenirii, adică preluarea bunurilor și refuzul datoriilor. De asemenea, acceptarea poate fi și tacită, în cazul în care succesibilul săvârșește acte de dispoziție asupra patrimoniului pe care nu le-ar fi putut face decât în calitate de proprietar.

Protecția privind separarea patrimoniilor se aplică și în cazul moștenitorilor minori, conform clarificărilor oferite de Înalta Curte de Casație și Justiție. Singurele excepții în care răspunderea poate deveni mai severă privesc situațiile în care moștenitorii ascund sau sustrag cu rea-credință bunuri din succesiune.