Numărul românilor care ajung la vârsta de pensionare având în spate un istoric profesional redus, de aproximativ 17 ani, este semnificativ. Deși această durată de muncă este suficientă pentru a permite ieșirea la pensie, suma încasată lunar va fi una modestă, calculată strict în funcție de contribuțiile virate către bugetul de stat.

Potrivit legislației în vigoare, pragul minim de contribuție pentru a accesa pensia pentru limită de vârstă este de 15 ani, în timp ce stagiul complet este stabilit la 35 de ani. Chiar dacă un angajat a cotizat doar 17 ani, acesta îndeplinește condițiile legale pentru a primi drepturile bănești, însă calculul final va fi puternic influențat de raportarea la perioada completă, notează Playtech.ro.

Mecanismul de calcul al pensiei în sistemul public se bazează pe punctajul mediu anual. Acesta se determină prin cumularea punctelor obținute în fiecare an de activitate (raportul dintre salariul brut al angajatului și salariul mediu brut pe economie). Detaliul esențial, care diminuează cuantumul final în cazul stagiilor scurte, este modul de împărțire a totalului acumulat.

Indiferent că o persoană a lucrat 17 ani sau 30 de ani, totalul punctelor acumulate se împarte la stagiul complet de cotizare de 35 de ani. Această regulă matematică reduce considerabil valoarea punctajului mediu anual pentru cei cu vechime mică în muncă.

Pentru a exemplifica, în cazul unui angajat care a câștigat salariul mediu pe economie timp de 17 ani, acesta acumulează 17 puncte. Împărțind acest total la divizorul standard de 35, rezultă un punctaj mediu anual de 0,485. Această valoare se înmulțește ulterior cu valoarea punctului de referință pentru a stabili pensia brută.

Totuși, vechimea totală poate fi suplimentată prin perioadele asimilate stagiului de cotizare. În această categorie intră anii de studii universitare la zi, stagiul militar obligatoriu, concediile pentru creșterea copilului sau perioadele de concediu medical, toate acestea contribuind la o ușoară majorare a punctajului final.