Sfeștania sau slujba de sfințire a locuinței rămâne una dintre cele mai frecvente rânduieli bisericești la care apelează credincioșii din România. Fie că este vorba despre mutarea într-un cămin nou, finalizarea unor lucrări de renovare sau dorința de a aduce liniște în familie, oamenii solicită prezența preotului pentru a primi binecuvântarea casei. Potrivit publicației noutati.info, întrebările legate de costuri și pregătirile necesare sunt constante și în anul 2026.
În ceea ce privește sumele oferite, în anul 2026, majoritatea credincioșilor aleg să lase preotului între 100 și 300 de lei pentru oficierea sfințirii. Totuși, suma nu este una impusă prin tarif fix, ci este considerată o donație sau o contribuție pentru biserică. Aceste valori pot fluctua semnificativ în funcție de regiune, fiind de regulă mai scăzute în zonele rurale și mai ridicate în marile orașe. Există, de asemenea, tradiția de a oferi, pe lângă bani, și mici daruri simbolice, precum un prosop, ulei, lumânări sau un pomelnic.
Biserica subliniază faptul că sfințirea casei nu trebuie condiționată de situația materială a familiei. Sfeștania se poate realiza și în cazul celor care nu dispun de resurse financiare, deoarece preotul nu ar trebui să condiționeze actul religios de o anumită plată. „Sfeștania nu ar trebui privită ca un serviciu cu tarif fix, ci ca o slujbă pentru care credinciosul oferă atât cât poate și cât consideră potrivit”, notează sursa citată.
Momentele optime pentru chemarea preotului includ începutul de an, perioadele de post, mutarea în case noi sau după etape dificile, precum boli sau conflicte familiale. Slujba propriu-zisă presupune rostirea unor rugăciuni pentru sănătate și protecție, sfințirea apei și stropirea încăperilor cu aghiasmă. În acest timp, membrii familiei sunt îndemnați să participe activ la rugăciune, cu lumânări aprinse.
Pentru desfășurarea rânduielii, familia trebuie să pregătească o masă cu o față curată, pe care să așeze o icoană, un vas cu apă, un bol cu untdelemn, busuioc, lumânări și un pomelnic cu numele celor vii și ale celor adormiți. De asemenea, se recomandă ca locuința să fie curată, iar atmosfera să fie una de liniște, fără surse de zgomot precum televizorul sau muzica, pentru a onora solemnitatea momentului.
Aghiasma care rămâne după plecarea preotului este păstrată de obicei într-un loc onorabil din casă, fiind utilizată ulterior de credincioși în momentele de rugăciune. În final, decizia privind suma oferită rămâne la latitudinea fiecăruia: „oferi cât poți și cât consideri de cuviință”, esențiale fiind credința și respectul față de rânduiala îndeplinită.
