Ce prevede Codul Muncii despre zilele de odihnă și regulile privind concediul anual al salariaților

Fiecare salariat are dreptul la o durată minimă a concediului de odihnă anual de 20 de zile lucrătoare. Acest prag stabilit prin lege nu poate fi redus, indiferent de durata timpului de lucru sau de tipul contractului individual de muncă, arată Știrile Kanal D, potrivit Codului Muncii. Zilele libere plătite și zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează nu intră în durata concediului de odihnă.

Durata efectivă a concediului se stabilește prin contractul individual de muncă. Se respectă prevederile legale și contractele colective de muncă. Angajatorii au permisiunea să acorde mai multe zile de concediu, dar nu pot scădea sub limita minimă cerută de lege.

Anumite perioade se consideră activitate prestată la stabilirea duratei concediului, chiar dacă salariatul nu a lucrat efectiv. Printre acestea se află concediul paternal, incapacitatea temporară de muncă, concediul de maternitate și cel de risc maternal. Lista mai include concediul de îngrijitor, concediul pentru îngrijirea copilului bolnav și perioada absenței de la locul de muncă în condițiile art. 152² din Codul muncii. Aceste perioade nu afectează dreptul salariatului la concediul de odihnă anual.

Concediul de odihnă se întrerupe dacă pe durata lui intervine o incapacitate temporară de muncă sau un concediu special, cum sunt cel pentru îngrijirea copilului bolnav, de risc maternal sau de maternitate. Zilele rămase neefectuate se reprogramazează dacă acest lucru nu este posibil sau se acordă după încetarea situației respective.

Salariatul nu își pierde dreptul la concediul de odihnă nici atunci când incapacitatea temporară de muncă se menține pe întreaga durată a unui an calendaristic. În această situație, angajatorul are obligația să acorde concediul într-o perioadă de 18 luni. Acest termen începe din anul următor celui în care angajatul s-a aflat în concediu medical.