Pomenirile sfinților din data de 12 martie 2026 ocupă un loc central în calendarul religios al lunii martie, o perioadă marcată de numeroase celebrări liturgice și momente de introspecție spirituală. Credincioșii îi cinstesc în această zi pe Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, pe Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, fost episcop al Romei, și pe Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog, potrivit informațiilor publicate de România TV.
Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, originar din Constantinopol, a provenit dintr-o familie cu legături imperiale, tatăl său fiind rudă cu împărații Leon Isaurul și Constantin Copronimul. Deși a fost logodit încă de la 12 ani, Teofan și soția sa au ales de comun acord să trăiască în curăție, dedicându-se ulterior vieții monahale. „Acea sfântă mireasă, ca un pământ bun primind sămânța cea bună, a primit cuvintele cele folositoare ale mirelui, care au intrat adânc și s-au înrădăcinat în inima sa. Apoi, cu fața veselă și cu sufletul bucuros, a răspuns către fericitul Teofan: ‘Și eu știu, iubitul meu stăpân, cuvintele Mântuitorului nostru, Care zice în Evanghelie: Dacă cineva nu-și va lăsa pe tatăl său, pe maică, pe femeie, pe fii, pe frați și pe surori, apoi casele și satele; și cel ce nu-și ia crucea sa și nu vine în urma Mea, nu este vrednic de Mine” (Viețile Sfinților).
Teofan a fondat mai multe așezăminte monahale și a participat la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea. A sfârșit în exil, în insula Samotracia, după ce a fost persecutat de împăratul Leon Armeanul. Tot în această zi este pomenit și Sfântul Grigorie Dialogul, ales papă al Romei în secolul al VI-lea. Provenind dintr-o familie nobiliară, acesta și-a donat averea pentru construcția de mănăstiri în Sicilia și Roma. „În Sicilia a zidit șase mănăstiri, îndestulându-le cu toate cele de trebuință, iar a șaptea, în Roma, înăuntrul cetății, în cinstea Sfântului Apostol Andrei. Prefăcându-și în mănăstire casa sa, care era aproape de biserica Sfinților Mucenici Petru și Pavel, lângă muntele ce se numea Scvara, și într-acea mănăstire lepădându-și hainele mirenești țesute cu aur, împreună cu perii de la tundere, s-a îmbrăcat în hainele cele de lână ale rânduielii monahicești și s-a povățuit de iscusiții stareți Maximian și Ilarion” (Viețile Sfinților).
Al treilea mare sfânt al zilei, Simeon Noul Teolog, s-a remarcat prin scrierile sale profunde și prin reforma vieții monahale la Mănăstirea Sfântul Mamas din Constantinopol. Acesta a primit supranumele de „Noul Teolog” datorită învățăturilor sale duhovnicești, fragmente din opera sa fiind incluse în Filocalie.
Tradiții și superstiții populare pentru ziua de joi
Dincolo de semnificația religioasă, tradiția populară asociază ziua de joi cu o serie de obiceiuri străvechi. În credința românească, Joia este văzută ca o divinitate care ocrotește holdele și vitele. În secolul al XIX-lea, în zone precum Maramureș sau Bucovina, această zi era dedicată relaxării și dragostei, fiind data preferată pentru nunți.
Unele superstiții recomandă tunsul și spălarea părului în zilele de joi, considerându-se că acest gest asigură sănătatea și bogăția podoabei capilare. Totodată, fiind considerată o zi a optimismului și a bunei dispoziții, ziua de joi este văzută ca un moment oportun pentru socializare și întâlniri cu persoanele apropiate.
