A murit marea actriță Adela Mărculescu. O viață închinată scenei Teatrului Național din București

Lumea teatrului românesc este în doliu după dispariția marii actrițe Adela Mărculescu, potrivit unui anunț făcut joi de Kanal D. Reprezentanții Teatrului Național din București au transmis un mesaj în care au arătat că „Lumea teatrului românesc este mai săracă. S-a stins din viață marea actriță Adela Mărculescu, o figură de o distincție aparte, ale cărei eleganță, rigoare și pasiune au marcat generații întregi de spectatori.”

Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu o pot face începând de vineri, 24 iulie. Trupul neînsuflețit va fi depus la Biserica Sfântul Gheorghe din București, unde publicul va avea acces începând cu ora 12:00. Ceremonia de înmormântare este programată pentru sâmbătă, 25 iulie, de la ora 10:00, la Cimitirul Bellu.

Adela Mărculescu a absolvit în 1959, la clasa maestrului Alexandru Finți, și și-a început activitatea la Teatrul Național „I.L. Caragiale” în anul 1964. Ea a avut o carieră de peste 60 de ani pe scena acestei instituții de care și-a legat întreaga activitate, urcând pe scenă inclusiv până în acest an în spectacolele „Cursa de șoareci” și „Titanic vals”.

De-a lungul timpului, actrița a interpretat numeroase roluri în spectacole precum „Idiotul”, „Take, Ianke și Cadîr”, „Gaițele”, „Idolul și Ion Anapoda”, „Electra – O trilogie antică”, „Vrăjitoarele din Salem” sau „Dulcea pasăre a tinereții”. De asemenea, ea a avut apariții în cinematografie în producții ca „Șapte băieți și o ștrengăriță”, „Declarație de dragoste”, „Alo, aterizează străbunica!” și „Surorile”.

Pentru activitatea sa artistică, actrița a primit distincții precum Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, titlul de Cetățean de Onoare al Capitalei și Premiul Gopo pentru Întreaga Activitate în 2020. Reprezentanții teatrului au adăugat în mesajul lor: „Adela Mărculescu a ars pentru teatru cu o vitalitate exemplară, refuzând să părăsească scândura pe care a iubit-o atât de mult. Prin plecarea Adelei Mărculescu, cortina coboară peste o întreagă epocă de aur a teatrului românesc. Ne plecăm cu adâncă recunoștință în fața memoriei sale.”