Povestea Sfântului Hariton. Monahul care a transformat peștera unor tâlhari într-un loc de rugăciune

Pe 28 septembrie 2026, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Hariton. Acesta este recunoscut în calendarul creștin pentru răbdarea cu care a îndurat prigoana și pentru viața sa dedicată rugăciunii și monahismului.

Originar din cetatea Iconiu, sfântul nu și-a ascuns credința în Hristos în timpul persecuțiilor. Din acest motiv, el a fost arestat, întemnițat și supus unor chinuri crunte care i-au lăsat trupul acoperit de răni.

Eliberarea sa a venit odată cu moartea împăratului Aurelian. Sfântul Hariton a pornit apoi spre Ierusalim, dorind să se închine la Locurile Sfinte.

Pe drumul spre Ierusalim, el a fost capturat de un grup de tâlhari și dus în peștera lor. A scăpat cu viață dintr-o întâmplare în care un șarpe veninos a intrat în vasul cu vin, ucigându-i pe tâlhari.

Cu aurul găsit în ascunzătoarea răufăcătorilor, Hariton nu s-a îmbogățit personal. El a transformat locul într-un spațiu de cult, ridicând o biserică în peșteră și o mănăstire.

Astfel, un loc asociat odinioară cu violența a devenit un centru monahal. În jurul sfântului s-au adunat numeroși oameni dornici să urmeze calea credinței și a rugăciunii.

Sfântul Hariton și-a petrecut restul vieții în post și nevoință, devenind un părinte duhovnicesc pentru cei care i-au urmat exemplul. El a trecut la cele veșnice la adânci bătrâneți.